Despre Apă şi Foc

În mod fundamental, atenţia omului s-a concentrat  asupra a două mari elemente purificatoare: Apa şi Focul.

La prima vedere complet opuse, dar totuşi subtil asemănătoare, de mii de ani fac parte integrantă din civilizaţia umană: mobile, instabile, lipsite de formă definitorie, alunecoase, prietene sau inamice, amândouă ne sunt indispensabile. Amândouă au lărgit dominaţia omului în spaţiu: prin foc el a creat pajişti şi câmpii acolo unde erau păduri, iar cu ajutorul apei, grădini acolo unde era deşert. Focul le-a permis oamenilor să se îndrepte spre nord, unde era mult prea frig, în timp ce apa le-a permis să atingă ţărmuri noi.

Focul şi Apa au modificat şi percepţia timpului: cu ajutorul luminii focului au fost cucerite tenebrele nopţii, iar cu ajutorul călătoriilor pe apă distanţele au fost mult reduse.
Folosindu-se de forţa celor două elemente, omul este capabil să refacă ordinea, şi chiar să impună una nouă, acolo unde cea veche este compromisă. A face ordine reprezintă, în mod implicit, o metodă de purificare: înseamnă analiza a ceea ce aparţine unui sistem şi ceea ce nu, diferenţierea dintre ceea ce este util şi bun şi ceea ce este inutil şi vătămător, dintre ceea ce trebuie să păstrăm şi ce trebuie să eliminăm. Ordinea impusă de foc e totală şi distrugătoare: impuritatea este distrusă pentru că reprezintă receptaculul sau locul contaminat, iar păcatul moare odată cu păcătosul. O nouă viaţă devine posibilă doar după o nouă purificare şi o nouă armonie. Ordinea impusă de foc este una radicală.


Acţiunea apei este, însă, cu totul alta: ea nu distruge, ci netezeşte, se încarcă cu noroi, pe care îl poartă cu sine, reface ceea ce era atacat şi corupt în esenţa sa originară. Definitivă este doar acţiunea focului; miloasă şi plină de compasiune este, însă, cea a apei. Focul pedepseşte, iar apa iartă. Astfel, omul a ales Apa pentru purificarea cotidiană şi Focul pentru cea extremă, pe care noi o regăsim, de exemplu, în rugurile ereticilor medievali sau în tradiţia sperietorilor (păpuşi de cârpă), care sunt arse la sfârşitul carnavalului.
Forţa purificatoare a apei nu a rămas legată doar de aspectul fizic, practic şi corporal; încă de la început i-a fost recunoscută puterea simbolică de a purifica nu doar murdăriile pământeşti, ci şi pe cele spirituale.

Material preluat din www.revistacafeneauasufletelor.ro