Păi, m-am gândit că, devreme ce focul este pretutindeni, prezent de la Facerea Lumii până la Sfârşitul ei, îmi pot îndrepta atenţia, cu respect, dar nu exhaustiv, asupra multiplelor sale înfăţişări.
De la chipul său divin până la cel demonic, focul a reprezentat, şi încă mai semnifică pentru om, unul dintre elementele sale existenţiale, dacă ne gândim la doar două din ipostazele sale cunoscute pe Pământ: „confortul” oferit sălaşului său cavernos şi nenorocirile aduse habitatului în care a trăit.
Sub aspectul misticului, focul a fost şi mai este încă divinizat, e considerat sacru pentru multe civilizaţii ale lumii şi, în acelaşi timp, demonizat. Vom vorbi pe îndelete despre toate acestea în blogul meu.
Mijloacele vor fi: literatura, muzica, filmele, imaginile şi tot ceea ce poate să ne ajute să-i înţelegem diversele valenţe. Va fi ceva interesant.
Să-i dăm drumul!
